POLITICA OPORTUNITATILOR EGALE ALE CNR

Luni, 19 Aprilie 2010 16:17 Written by
  Afirmatie a Scopului CNR accepta ca in societate, anumite grupuri sufera de dezavantaje, discriminare si excludere. In calitate de organizatie ce isi desfasoara activitatea si care lucreaza cu romii, CNR deasemenea confirma ca indivizii si grupurile pot suferi discriminare aditionala in cadrul comunitatii de romi din Republica Moldova.   CNR are scopul de a furniza un serviciu inclusiv complet, care este accesibil si relevant pentru diversitatea comunitatii rome in Republica Moldova cit si pentru altii care ar beneficia de serviciile CNR.   CNR suporta legislatia si politicile existente in Republica Moldova, destinate inlaturarii discriminarii, rasismului si excluderii sociale. CNR se opune comportamentului, atitudinii si actiunilor discriminatorii fata de indivizi si grupuri sociale.   Obiective 1. Sa asigure ca membrii staff-ului, comitetul de administrare si voluntarii reflecta comunitatea romilor si a celor care sprijina comunitatea romilor in Republica Moldova. 2. Sa asigure reprezentarea in staff-ul CNR a grupului minoritar de romi cit si a altor comunitati. 3. Sa stabileasca si imbunatateasca legaturi cu grupurile social excluse a comunitatii de romi. 4. Sa creeze o retea, sa uneasca si extinda informatia pentru practici cu alte agentii ale minoritatilor etnice care lucreaza in sectorul voluntar. 5. Sa sprijine oportunitatile egale in toate privintele in comunitatea de romi, sectorul voluntar si alte parti. 6. Sa sporeasca constiinta staff-ului si intelgerea necesitatilor populatiei dezavantajate cu scopul de a furniza servicii mai relevante, senzitive si inclusive. 7. Sa indemne inegalitatile in comunitatile de romi, luind in consideratie suportul si/sau infiintarea unor proiecte specifice romilor, cu scopul de a reduce excluderea sociala. 8. Sa examineze premizele si echipamentul CNR pentru a asigura accesibilitatea staff-ului, beneficiarilor si altor vizitatori ai CNR. 9. Sa furnizeze consum si reprezentare de catre romi in cadrul forumurilor si comitetelor, adresind cele mai bune practici curente cu oportunitati egale. 10. Sa asigure consumul serviciului de catre beneficiari si voluntari, la toate nivelele de planificare si livrare a CNR. 11. Sa asigure egalitatea de oportunitati si tratament in cadrul recrutarii CNR si dispozitiei serviciului.   Masuri a) CNR colecteaza, monitorizeaza si analizeaza actele originii etnice sau rasiale, de gen si starea      de invaliditate a candidatilor la angajare, a voluntarilor, beneficiarilor si a  contractantilor (partenerilor). b) CNR are legaturi strinse cu grupurile minoritare infiintate care lucreaza cu si in afara comunitatii de romi. CNR va consolida legaturile existente, va crea asocieri si dezvolta noi legaturi cu alte agentii rome sau minoritare. c) CNR promoveaza serviciile sale si face publicitate oportunitatilor de angajare prin mass-media roma cit si prin altele, care au o revista bine definita din punct de vedere etnic. d) In timpul acceptarii sub egalitatea legislativa, angajatii CNR a grupurilor minoritare reprezentative vor beneficia de traininguri cu scopul de a obtine oportunitati egale in cadrul CNR. e) Oportunitati egale in cadrul unor traininguri vor fi furnizate staff-ului CNR ca baza de actiune si se va lua in consideratie necesitatea individuala si a CNR. f) CNR participa si reprezinta opinia romilor pentru a solutiona planificarea nationala si dezvolta comitetele. CNR nu va participa la forumurile unde participarea altor grupuri minoritare este exclusa sau neglijata. g) CNR va lua in consideratie dezvoltarea si suportul proiectelor inovatoare ale minoritatii rome care sunt bazate pe necesitate. h) CNR duce la bun sfirsit verificarea premizelor sale, cu o perspectiva de a imbunatati sanatatea si securutatea cit si accesul la ele. Accesul fizic este privit ca o problema cheie in relatia de arendare sau alte premize asociate cu dispozitiile serviciului CNR, inclusiv utilizarea in comun a premizelor impreuna cu organizatiile partenere. i) Beneficiarii CNR si voluntarii sunt implicati si bineveniti in angajare: recrutarea stff-ului (incluzind interviurile), proiectarea si imbunatatirea serviciului, fondarea aplicatiilor, membrilor Comitetului de Administrare ( si sub-comitetele) si proiecte specifice de luare a deciziilor. j) Aceasta politica si Oportunitatile Egale ale CNR in Politica de Recrutare formeaza partea introductiva a organizatiei pentru staff-ul nou si voluntari. Aceasta politica este desfasurata in toate birourile CNR.   Monitorizare si Inregistrare Responsabilitatea de monitorizare si inregistrare a eficientei acestei politici este atribuita presedintelui CNR. Toti membrii staff-ului CNR, comitetul de administrare si voluntarii sunt asteptati sa promoveze si implementeze politica, sa coopereze complet cu presedintele in administrarea eficienta a politicii. O verificare scrisa a politicii si eficientei sale va fi dusa la bun sfirsit la intervale regulate si va fi detaliata in cadrul Raportului Anual al CNR. Raportul vasublinia eficienta politicii pe parcursul anului precedent. Staff-ul CNR, voluntari si beneficiarii for fi consultati in corelatie cu verificarea, inainte de presentarea catre grupul administrativ pentru observare si/sau decizie al CNR.   Grupul de administrare trebuie sa formeze o grupa lucratoare oricind va fi necesara reconsiderarea politicii sau coordonarea si controlul unor schimbari necesare politicii existente.   Orice plingere,sugestie pentru schimbarea/ imbunatatirea sau alte motive referitoare la aceasta politica, vor fi ameliorate in prima instanta impeuna cu directorul CNR.
    CNR exista pentru a promova interesele si bunastarea comunitatii Rome in Republica Moldova.   CNR e incredintat crearii unui mediu inconjurator prietenos pentru toti beneficiarii serviciului nostru (inclusiv organizatiile), staff-ul (cadrele), voluntarii, vizitatorii, fondatorii si toti ceilalti care contacteaza cu generozitate. CNR are scopul de a furniza un serviciu la cel mai inalt standart in conformitate cu cerintele beneficiarului, a carui accent consta in prietenie, egalitate, cooperare, respect.   Pentru a mentine un nivel corespunzator si imbunatatit al serviciului, CNR regulat discuta si face consultatii (oficiale si neoficiale) cu utilizatorii serviciului sau. CNR ingaduie critica constructiva si se straduie sa imbunatateasca, extinda serviciul bazat pe cerintele si observatiile clientului.   In relatiile cu beneficiarii nostri, staff-ul CNR:   Va fi prietenos si politicos, cu o atitudine de utilitate. Va incerca sa furnizeze un serviciu imediat(rapid) si efectiv. Va furniza informatii despre serviciile CNR intr-o limba simpla si accesibila. Va incerca sa faca serviciul mai accesibil fizic prin determinaea si imbunatatirea accesului la premizele CNR. Va raspunde promt la intrebari. Va fi nediscriminatoriu si profesionist in perspectiva. Va face o retea cu organizatiile exterioare si la zi cu propunerile, informatia si serviciile comunitatii cu scopul de a imbunatati optiunile populatiei CNR. Va avea scopul de a imputernici comunitatea romilor prin maximalizarea alternativei si oportunitatilor de luare a deciziilor. Va furniza un serviciu confidential romilor intr-un mediu sigur. Va fi punctual la intilniri si va informa promt despre intirzieri. Va asista indivizii cu dificultati in stiinta de carte pentru a accesa sau raspunde serviciilor statutare. Va pastra documentele simple si exacte. Va fi antrenat corespunzator pentru cerintele CNR si va fi bine informat despre necesitatile curente ale romilor.       CNR va evalua cu regularitate eficienta politicii, luind in consideratie reactia inversa a centrului, cele mai bune practici curente si aparitia noilor proiecte ale CNR. Aceasta politica va fi revazuta cel putin o data in doi ani.   POLITICA MEDIULUI INCONJURATOR   CNR are ca scop administrarea corespunzatoare si operarea serviciului in conformitate cu practicile inconjuratoare curente.   CNR incearca sa sprijine un mediu de lucru sigur si placut care ia in consideratie eficienta sanatatii si energiei in birourile sale; reciclarea materialelor si a echipamentului CNR; standartele de reprezentare a furnizorilor si fondatorilor CNR si consimtamintul legislatiei sanatatii si a securitatii.   CNR isi asuma responsabilitatea de apreciere si imbunatatire a performantelor sale ambiante, deasemenea se considera raspunzator fondatorilor sai, beneficiarilor si comunitatii locale cit si in relatiile de administrare productiva si responsabila.   CNR ingaduie orice sfat sau conduita care ar imbunatati procedurile si practicile inconjuratoare.   CNR va duce la bun sfirsit revederile anuale ale performantei sale. Astfel de revederi vor include o examinare a eficientei continue a politicii si va crea dispozitii pentru schimbarea politicii in cazul noilor circumstante si sugestii.   Masurile curente ale CNR sunt:     1. Eficienta Sanatatii si a Energiei     a) Urmatoarele politici ale CNR au componentele sanatate si energie: Sanatate si Securitate, Utilizarea Calculatorului, Telecomunicatii, Calatoria Staff-ului si Resurse. b) Staff-ul si voluntarii sunt rugati sa tina cont de deteriorarea minima si evitarea disponibilitatii produselor in cursul lucrului lor/voluntariat pentru CNR. c) In cadrul aprovizionarii in calitate de organizatie-gazda sau furnizind alte aperitive, CNR trebuie sa ia in consideratie reutilizarea alternativa a paharelor, tacimurilor, farfuriilor din plastic sau hirtie deja utilizate. d) In timpul aprovizionari, CNR nu va folosi produse pentru utilizare de proportie individuala (ex.lapte) si va cumpara in majoritate resurse interne. e) Xerox-urile CNR au facilitatea de dubla copiere. f) Toate echipamentele electrice ale CNR (exceptie frigiderele) vor fi deconectate dupa utilizare si la sfirsitul fiecarei zile lucratoare. g) Fiecare hirtie deteriorata va fi reciclata de staff-ul CNR, servind ca foi de notite sau daca e nefolositoare trebuie sa fie plasata in ,,Cutia de Reciclare a Hirtiei”. Hirtia deteriorata ce contine date confidentiale (ex.financiare, de clientela) trebuie sa fie distruse. h) Staff-ul trebuie sa reutilizeze plicurile pentru comunicatii interne. i) Dischetele vechi trebuie sa fie puse in folosinta curenta. j) CD-ROM-urile nefolositoare si invechite pot fi reutilizate de staff ca suport. k) Toti angajatii CNR sunt incurajati sa utilizeze trasportul public, ciclist sau sa mearga spre lucru. l) CNR foloseste baterii reincarcablile pentru telefoanele mobile.   2. RECICLARE Presedintele CNR este responsabil pentru reciclarea birotica, dar poate delega si alti membri ai staff-ului, la cerinta.   Cerneala si incarcatura de tonuri folosite sunt expediate companiilor specializate in reciclare. Telefoanele mobile nefolositoare sunt trimise pentru revinzari si veniturile ajung in fondurile destinate copiilor. Mobila nefolositioare din birou este donata pentru reciclare. Calculatoarele nefolositoare sunt donate magazinelor de revinzari, care la ridul lor le distribuie. Alte carti ale CNR si materiale nefolositoare sunt evaluate pentru oportunitatea de distribuire la alte organizatii voluntare sau centre de caritate inainte de folosinta. Hirtia, sticlele, metalele si imbracamintea deteriorata sunt puse in cosul de reciclare. Stampilele postale folosite trebuie sa fie destinate donatiilor.     3. FURNIZORI   CNR va lua in consideratie politicile inconjuratoarede furnizare, pista de reciclare si utilizare a materialelor reciclate, inainte de infaptuirea unor contracte sau vinzari comerciale.   4. LEGISLATIE CNR se va supune legislatiei in vigoare si directivelor ce tin de activitatea sa. CNR deasemenea va integra schimbarea administrarii de indata ce vor fi practicabile legislatia si directivele noi.  

POLITICA DE CONFIDENTIALITATE

Luni, 19 Aprilie 2010 16:09 Written by
  DEFINITII   Confidentialitatea este protectia informatiei detinute de CNR privind operatiunile proprii si informatia data CNR-ului de catre orice persoana sau organizatie.   Date personale sint informatiile relatate la orice individ care poate fi identificat cu ajutorul datelor respective.   Date personale senzitive sint informatiile despre originea rasiala, etnica a subiectului dat, despre orientarea politica, religioasa, conditiile fizice/psihice, orientarea sexuala, comiterea sau informarea despre comiterea unei infractiuni si procesele de judecata ulterioare si apartenenta la sindicate.   PRINCIPII   CNR respecta dreptul indivizilor la propria informatie care ii priveste pe ei si dreptul de a alege cum sa se utilizeze aceasta informatie. Inregistrarile CNR privind trebuie sa contina doar informatii relevante si necesare sis a nu judece subiectiv datrele. Confidentialitatea este intre beneficiar, alta persoana si CNR si nu intre beneficiar, alta persoana si lucratorul individual. Indivizii au dreptul la accesul informatiei CNR (scrisa manual sau la calculator) care se refera la ei, deasemenea pot avea o copie printata a unei astfel de informatii si sa corecteze unele date incorecte. Doar presedintele CNR are acces imediat la toata informatia care se pastreaza la CNR. La fel ca si presedintele, acces la unele informatii personale mai are si stafful CNR care se ocupa cu informatia respectiva. CNR va asigura monitorizarea regulata a politicii si anume ca ea sa intruneasca cerintele legale. CNR nu ofera date personale sau de utilizare pentru alte scopuri si obiective decit cele ale CNR. Incalcarea acestei politici trebuie raportata presedintelui CNR cit de curind posibil si va fi supusa Politicii Disciplinare a CNR.   CONFIDENTIALITATEA BENEFICIARILOR   1.1 Benefiaicarii CNR au dreptul sa utilizeze serviciile CNR fara ca si alte personae sa stie ca ei au  facut-o.   1.2 Toti beneficiarii CNR vor fi informati despre confidentilitatea CNR inainte cind vor apela la CNR.   1.3 Beneficiarii pot alege sa fie contactati mai tirziu de catre CNR. In unele cazuri contactarea poate implica vizita la domiciliu sau linga de catre stafful CNR. In astfel de situatii, stafful care merge in vizita trebuie sa asigure conditii pentru un spatiu confidential din timp.   1.4 Consultarea sau sesiunile care au loc la CNR cu beneficiarii trebuie sa aiba loc intr-un oficiu, la fel creindu-se conditii pentru confidentilaitate.
  Stafful CNR trebuia sa trateze afirmatiile cu seriozitate si susceptibilitate. Vulnerabilitatea oricarui membru al staffului acuzat deasemenea trebuie adusa la cunostinta. Afirmatiile de asalt sexual sau viol trebuie sa fie raportate imediat politiei de catre CNR.   Beneficiarii CNR au dreptul la siguranta si securitate atunci cint interactioneaza cu stafful si voluntarii CNR. Afirmatiile privind hartuirea sexuala vor fi luate in serios si adresate de catre CNR in celor care se preocupa de asta.   Membrul staffului acuzat trebuie sa fie informat si sa i se acorde timp pentru a raspunde afirmatiilor. Beneficiarul care face afirmatiile va fi incurajat sa gaseasca sprijin din partea unui prieten, parinte sau avocat. Acuzatul va fi incurajat sa caute sprijin din partea unui prieten, coleg sau reaprezentant al sindicatelor.   La etapa investigatiilor din partea ambelor parti se cere mentinerea confidentialitatii. Un reprezentant al staffului CNR si a Comitetului Administrativ va asculta ambele parti ale afirmatiei date. Se va face o inregistrare in scris a datelor din timpul procedurii de ascultare. Se va lua o decizie in baza celor ascultate si a probelor. Ambele parti vor fi informate in scris despre probele obtinute in timpul investigarii cauzei si decizie.   PROCEDURA DE DEPUNERE A PLINGERILOR   Plingerile sint binevenite la CNR si sint utilizate pentru a imbunatati serviciul nostru. Ele sint tratate cu seriozitate. Persoanele care depun plingerile sint informati despre rezultatele plingerii lor.   Daca doriti sa faceti o plingere privind orice aspect al CNR a serviciilor sale sau a staffului, voluntarilor sai, atunci urmati procedura urmatoare: Daca e posibil, incercati sa rezolvati situatia cu persoana implicate sau cu oricare alt memru al staffului present. Daca nu este posibil sa rezolvati situatia cu persoana implicata, va rugam sa directionati plingerea dvs. catre personalul superior. Va rugam sa indicati numele, adresa, nr. de telefon si detalii ale plingerii. Acestea trebuie sa cuprinda: Natura plingerii Data, locul Persoanele implicate Actiunea (masura) pe care doriti ca CNR sa o intreprinda. Dvs. veti primi un raspuns timp de 7 zile. CNR permite ca dvs. sa fiti ajutati de catre un prieten sau alta persoana la scrierea plingerii. Daca totusi nu sinteti satisfacut de respunsul pe care l-ati primit, puteti telefona sau scrie Presedintelui CNR care o sa va spuna cum puteti depune plingerea catre organul fondator al CNR.

PROCEDURA CNR DE PROTECTIE A COPIILOR

Luni, 19 Aprilie 2010 15:47 Written by
Pasul Activitatea Cine Actiuni 1. Supravegherea copiilor Tot stafful si cei implicati cu copiii Toate preocuparile (ingrijorarile) trebuie raportate imediat membrului superior al staffului 2. Supravegherea comportamentului staffului ce da motive de ingrijorare Tot stafful si cei implicati cu copiii Toate preocuparile (ingrijorarile) trebuie raportate imediat membrului superior al staffului 3. Inregistrarea Insemnati-va notite cit de curind posibil. Inregistrati data, timpul, locul si circumstantele, cine a mai fost present, ce a spus copilul si ce i-ai spus tu copilului. 4. Raportarea Informeaza superiorul staffului, daca copilul nu a facut plingeri impotriva acelei persoane. Daca superiorul staffului nu este disponibil, contactati alt membru al staffului. 5. Ingrijorari raportate si de alti adulti Tot stafful si cei implicati cu copiii Toate ingrijorarile trebuie raportate imediat managerului. 6. Informarea parintilor despre ingrijorari Tot stafful si cei implicati cu copiii Atentie ar trebui sa se acorde contactarii parintilor sau reprezentantilor legali ai acestora pentru a-i informa ca s-a facut un referinta. 7. Daca exista vreo suspiciune sau afirmatie despre: -abuz sexual -un posibil abuz organizat -un abuz sexual al unui copil asupra altui copil sau daca a fost depusa o plingere impotriva unui membru al staffului. Un lucrator profesionist sau un ingrijitor Se va cere o intilnire si ar trebui sa se se faca o referinta catre Serviciile Sociale de protectie a copiilor inainte de a discuta cu famila. 8. Contactarea echipei de Asistenta Sociala pentru Copii in baza Registrului de Protectie a Copilului. Serviciilor de protectie a copiilor in baza Registrului de Protectie a Copilului Tot stafful si cei implicati cu copiii Daca numele copilului sau a unei persoane tinere este in Registrul de Protectie a Copilului, daca copilul este cautat de catre autoritatile locale sau se stie ca e in grija unui lucrator social, trebuie contactat lucratorul social sau echipa administrativa. 9. Contactarea Serviciului pentru Copil pentru toti ceilalti copii Pentru toti ceilalti copii, Managerul de serviciu sau lucratorul social trebuie contactat. In afara orelor de munca contactati linia de ajutor local. 10. Plingere impotriva unui membru al staffului Tot stafful si cei implicati cu copiii Atunci cind s-a facut o plingere impotriva unui membru al staffului, trebuie raportat faptul coordonatorului CNR sau Comitetului de conducere. 11. Plingere impotriva unui membru al staffului A discuta ingrijorarile inainte de a face o referinta, de contactat coordonatorul de protectie a copilului sau echipa administrative de referinte si evaluare. 12. Furnizarea informatiei catre Serviciul pentru Copii Tot stafful si cei implicati cu copiii Atunci cind lucratorul social va lua referinta va dori sa clarifice daca referinta a fost facuta pentru o discutie preliminara sau e o referinta formala pentru Serviciul Copiilor pentru a-I proteja. Informatia furnizata fa fi inregistrata si se va expedia prin faz o cerere pentru un raport scris. Acest raport poate fi utilizat ulterior intr-o Conferinta privind Protectia Copilului si/sau in procesele de judecata instituite. 13. Strategia de intilnire Tot stafful si cei implicati cu copiii Referinta trebuie facuta catre un comitet specializat in protectia copilului in cazul unor intilniri. In aceste circumstante un membru al staffului va fi rugat sa asiste. 14. Completarea investigatiei Tot stafful si cei implicati cu copiii Organizatia va fi informata daca nu va fi intreprinsa nici o actiune necesara pentru procedura de protectie a copilului. Daca e necesara luarea unei astfel de decizii si desfasurarea conferintei privind protectia copilului, atunci organizatia va fi invitata sa 15. Daca se ia o decizie atunci trebuie sa se indice numele copilului in Registrul de protectie a Copilului Tot stafful si cei implicati cu copiii Orice ingrijorarea va fi imediat raportata lucratorului social si managerului.   SCOPUL PRIMORDIAL AL ACESTEI PROCEDURI ESTE DE A GHIDA STAFFUL CNR SI VOLUNTARII IN ACTIUNILE PE CARE TREBUIE SA LE INTREPRINDA DACA OBSERVA SAU LI S-A RAPORTAT UN POSIBIL ABUZ.   PROCEDURA ESTE DESTINATA SA OFERE O INFORMATIE CLARA REFERITOR LA PASII CARE TREBUIE INTREPRINSI PRIVIND ORICE INGRIJORARE FATA DE SIGURANTA COPIILOR.   TREBUIE MENTINUTA O EVIDENTA A CONTACTELOR SI COMUNICARILOR.   TOATA INFORMATIA ESTE STRICT CONFIDENTIALA SI PASTRATA PE FISA COPILULUI POTRIVIT PROCEDURILOR CNR.   REFERINTELE VOR FI RESTRICTIONATE COORDONATORULUI SI LUCRATORILOR SOCIALI.
    Politica Generala   Stafful CNR/membrii Comitetului Administrativ sau voluntarii nu-şi pot îndeplini atribuţiile dacă se află sub influenţa băuturii, drogurilor şi a altor substanţe. Alcoolul şi/sau drogurile ilicite nu pot fi consumate in timpul orelor de munca la CNR.   Politica CNR consta in oferirea asistentei, ajutorului si tratamentului in cazul in care cineva din stafful CNR/membrii Comitetului de Conducere sau voluntarii se confrunta cu problema intrebuintarii gresite a substantelor psihotrope. Oricine simte ca poate avea o probleme este incurajat sa apeleze la ajutor cit de curind posibil.   Utilizarea drogurilor si/sau a alcoolului in timpul orelor de munca Orice angajat suspectat a fi sub influenta drogurilor si/sau a alcoolului in timpul orelor de munca va fi rugat initial sa se intoarca acasa. Aceasta absenta de la munca va fi catalogata ca absenta pe motive de boala si ziua va fi platita respectiv.   In ziua urmatoare, angajatul va fi asteptat la serviciu intr-o stare decenta si va trebui sa dea explicatii Presedintelui sau managerului asociatiei. Presedintele sau managerul asociatiei va explica de ce membrul staffului a fost rugat sa paraseasca locul de munca si va evidentia nivelul cerintelor CNR care se cer de la membrul staffului si schimbarile necesare.   Utilizarea drogurilor/alcoolului in afara orelor de munca care afecteaza comportamentul la serviciu/sau executarea muncii In momentul in care s-a observat ca comportamentul angajatului sau activitatea sa profesionala s-a deteriorat  ca consecinta a utilizarii drogurilor, alcoolului si a altor substante, el va fi invitat la o discutie cu Presedintele sau managerul asociatiei. Aceasta discutie va avea loc sub forma unei proceduri de supravegehere normala si va fi inregistrata.   Angajatul poate fi rugat de CNR sa caute ajutor si/sau sfat in astfel de circumstante. Timpul in care va fi absent pentru tratament va fi considerat ca o lipsa pe motive de boala.   Un angajat poate refuza ajutor sau renunta la programul de tratament stabilit, aceste actiuni vor fi tratate conform Procedurii Disciplinare a CNR si pot servi temei pentru concediere. Daca un angajat isi revine in urma programului de tratament, situatia va fi considerata ca merit adresat CNR-ului.   Cereri Orice membru al staffului sau oricare alta persoana nemultumita de politica CNR privind aceasta problema poate utiliza Procedura de Plingere a organizatiei pentru a indica nemultumirile.   Protectia informatiei Toate informatia pe care o detine CNR privind un angajat ce are probleme cu drogurile si/sau alcoolul va fi protejata si tratata cu confidentialitate. CNR nu va oferi aceste infotmatii niciunei alte organizatii sau persoane fara acordul angajatului respectiv.  

Statut

Marți, 26 Septembrie 2017 15:30 Written by
  I. DISPOZIŢII GENERALE. DENUMIREA ŞI SEDIUL ASOCIAŢIEI.   1.1. Asociaţia obştească «Centrul Naţional al Romilor » (în continuare - Asociaţia), este o asociaţie obştească, non-profit, benevolă, care îşi  desfăşoară activitatea pe teritoriul Republicii Moldova.   1.2. Denumirea completă : Asociaţia Obştească Centrul Naţional al Romilor   1.3. Asociaţia activează în conformitate cu actele juridice internaţionale, ratificate de Parlamentul Republicii Moldova, Constituţia Republicii  Moldova, Codul civil, Legea cu privire la asociaţiile obşteşti, legislaţia în  vigoare şi prezentul Statut.   1.4. Asociaţia se constituie în forma organizatorico-juridică „asociaţie obştească”.   1.5. Asociaţia este  persoană  juridică,  dispune de antet, ştampilă, bilanţ autonom, şi deţine dreptul de a deschide în modul stabilit de lege conturi bancare atît în instituţiile financiare din Republica Moldova, cît şi în instituţiile financiare străine.   1.6. Asociaţia poate avea filiale şi reprezentanţe atît pe teritoriul Republicii Moldova, cît şi în străinătate şi poate intra cu drept de membru în componenţa altor asociaţii obşteşti. Asociaţia are dreptul să adere la organizaţii internaţionale (neguvernamentale, non-profit), să stabilească contacte şi legături internaţionale directe, să încheie acorduri corespunzătoare, precum şi să participe la evenimente, care nu contravin obligaţiunilor internaţionale asumate de Republica Moldova.   1.7. Asociaţia nu desfăşoară agitaţie pro sau contra  partidelor politice, organizaţiilor social-politice,  blocurilor si  candidaţilor aparte. Asociaţia poate contribui prin activitatea sa la realizarea obiectivelor şi sarcinilor importante şi utile din punct de vedere social de către organele autorităţilor publice.   1.8. Asociaţia va avea o durată de activitate nelimitată în timp.   1.9. Asociaţia îşi desfăşoară activitatea pe întreg teritoriul Republicii  Moldova. Sediul Asociaţiei: mun. Chişinău, str. Al Hajdău 95 „A”   1.10. Asociaţia dispune de contabilitate proprie şi întocmeşte bilanţurile prevăzute de lege.   1.11. Asociaţia poartă răspundere pentru obligaţiunile sale cu toate bunurile proprii care pot fi urmărite. Asociaţia nu poartă răspundere pentru obligaţiunile şi îndatoririle pe care şi le asumă membrii Asociaţiei, precum şi membrii Asociaţiei nu poartă răspundere pentru obligaţiunile Asociaţiei.   1.12.  Statul nu poartă răspundere pentru obligaţiunile Asociaţiei, iar Asociaţia nu poartă răspundere pentru obligaţiunile statului.   1.13. Asociaţia stabileşte de sine stătător direcţiile de dezvoltare, îşi planifică independent activitatea şi îşi alege mijloacele legale de realizare a obiectivelor propuse.   1.14. Asociaţia decide de sine stătător în probleme de angajare şi eliberare din funcţie a lucrătorilor, precum şi în cele ce vizează formele şi cuantumul  retribuţiei şi sporurilor. Colaboratorii Asociaţiei sunt angajaţi în funcţie în conformitate cu Codul muncii al Republicii Moldova.   II. PRINCIPIILE DE ACTIVITATE ALE ASOCIAŢIEI   Asociaţia se constituie şi îşi desfăşoară activitatea în baza principiilor libertăţii de asociere, legalităţii, publicităţii şi transparenţei, egalităţii în drepturi a tuturor membrilor, liberei exprimări a opiniei de către toţi membrii şi accesului lor la orice informaţie ce ţine de activitatea Asociaţiei, autoadministrării şi autogestiunii.   Asociaţia este liber să-şi aleagă activităţile proprii, formele şi metodele de activitate şi să-şi stabilească structura sa internă de organizare. Se interzice imixtiunea autorităţilor publice în activitatea Asociaţiei, precum şi imixtiunea Asociaţiei în activitatea autorităţilor publice.   Asociaţia promovează în activitatea sa valorile şi interesele naţionale, civice, ale democraţiei şi statului de drept, parteneriatul, competiţia deschisă şi respectă normele etice ale sectorului necomercial. Asociaţia va evita pe parcursul activităţii sale apariţia conflictului de interese.   Activitatea Asociaţiei are un caracter transparent, informaţia cu privire la actele de constituire şi cele programatice este accesibilă tuturor. Tuturor persoanelor fizice si juridice se garantează accesul liber la raportul de activitate şi financiar al Asociaţiei.   III. SCOPURILE ŞI SARCINILE ASOCIAŢIEI   3.1. Asociaţia îşi propune următoarele scopuri: - realizarea şi apărarea drepturilor civile, economice, sociale, culturale, a   altor  drepturi  şi  libertăţi  legitime ale cetăţenilor romi; - propagarea valorilor democratice, dezvoltarea activismului social şi spiritului de iniţiativă al cetăţenilor de origine romă; - ocrotirea sănătăţii populaţiei de etnie romă; - contribuirea la educarea civică a tinerilor romi; - sensibilizarea opiniei publice referitor la problemele cu care se confruntă populaţiade etnie romă din Republica Moldova; - promovarea valorilor general-umane în rîndurile romilor; - apărarea drepturilor omului şi dezvoltării libere a personalităţii, respectând etica Convenţiei Europene a Drepturilor Omului în practică apărând şi garantând dreptul individului şi al naţiunii la viaţă, libertate, prosperitate socială şi economică, sănătate, cultură, o calitate înaltă a vieţii;   3.2. Pentru atingerea scopurilor statutare, Asociaţia va realiza următoarele sarcini: - executarea diferitor proiecte de activitate îndreptate spre colaborarea internaţională; -   acordarea de ajutor copiilor, bătrânilor, bolnavilor, invalizilor, săracilor de origine romă; -   acordarea de ajutor în cazul calamităţilor naturale pentru populaţia romă; - elaborarea şi popularizarea experienţelor de activitate şi valorilor democraţiilor contemporane în rândul populaţiei rome, prin elaborarea unor programe sociale, economice, educative, culturale, de instruire; - stimularea iniţiativei şi manifestărilor culturale favorabile pentru individualizarea  valorilor şi tradiţiilor milenare ale civilizaţiei rome; -   stimularea călătoriilor şi schimbului cultural pentru îmbunătăţirea dezvoltării intelectuale a tinerilor romi. -  colaborarea în scopul realizării programelor sociale şi umane de o deosebită importanţă; - combaterea diverselor forme de discriminare în societate şi promovarea înţelegerii, încrederii, prieteniei; -  acordarea asistenţei consultative şi informative în domeniile prioritare de activitate ale Asociaţiei; - organizarea sondajelor de opinii şi studiilor de monitorizare în domeniile de activitate ale Asociaţiei   3.3. Pentru realizarea scopurilor şi sarcinilor propuse, Asociaţia este în drept să: reprezinte interesele membrilor Asociaţiei în relaţiile cu autorităţile publice şi în raporturi cu terţii; asigure protecţia drepturilor şi intereselor membrilor săi; fondeze mijloace de informare în masă proprii şi să se folosească, în modul stabilit, de cele de stat; desfăşoare activitate editorială; difuzeze liber informaţia despre activitatea sa; obţină de la autorităţile publice informaţia necesară pentru desfăşurarea activităţii statutare; încheie contracte din numele său, să procure şi să realizeze bunuri în conformitate cu scopurile statutare; participe la concursuri naţionale şi internaţionale în vederea obţinerii de comenzi sociale şi dotaţii din partea statului, precum şi în vederea obţinerii de granturi şi burse de la alte ţări, de la fundaţii naţionale, străine şi internaţionale; încheie cu persoanele fizice şi juridice acorduri bilaterale şi multilaterale de colaborare în vederea realizării scopurilor şi sarcinilor statutare; să încheie cu persoanele fizice şi juridice contracte de utilizare a obiectelor de proprietate intelectuală care le aparţin cu drept exclusiv. 3.3. În conformitate cu art. 188, al. 1 al Codului Civil al Republicii Moldova, Asociaţia este în drept să desfăşoare activitate economică ce rezultă nemijlocit din scopurile prevăzute în statut.   3.4. Asociaţia poate participa la concursuri si evenimente naţionale şi internaţionale în  vederea obţinerii de dotaţii din partea statului, precum şi în vederea obţinerii de granturi şi burse din străinătate, din partea fundaţiilor şi organizaţiilor naţionale, străine şi internaţionale, precum şi de la persoane particulare.   IV. MEMBRII ASOCIAŢIEI   4.1. Membri ai Asociaţiei pot deveni persoane fizice - cetăţeni ai Republicii Moldova, cetăţeni străini, de etnie romă, precum şi persoane juridice-asociaţii obşteşti, interesate în  realizarea  obiectivelor şi sarcinilor  statutare ale Asociaţiei. Calitatea de membru se obţine prin decizia Consiliului de Administrare şi aprobarea ulterioară de către Adunarea Generală. După înregistrarea Asociaţiei, fondatorii acesteia devin de plin drept membri ai Asociaţiei, titulari ai drepturilor şi obligaţiilor respective.   4.2. Membrii  Asociaţiei au dreptul: - să participe cu drept de vot la Adunarea Generală; - să participe la examinarea şi luarea deciziilor; - să participe la acţiunile şi activităţile Asociaţiei; - să aibă acces la informaţia privind activitatea Asociaţiei; - să aleagă şi să fie aleşi în organele de conducere; - să participe la activitatea organelor de conducere a Asociaţiei; - să se retragă liber din  componenţa Asociaţiei în baza unei cereri scrise prealabile.   4.3.  Membrii Asociaţiei sunt obligaţi: -  să respecte Statutul şi să se conformeze deciziilor Adunării Generale, ale Consiliului de Administrare, Preşedintelui Asociaţiei şi Cenzorului; - să contribuie activ şi să participe personal la realizarea sarcinilor şi obiectivelor Asociaţiei; - să achite taxele de înscriere; - să se abţină de la orice acţiuni ce ar aduce daune Asociaţiei; - in caz de necesitate, să asigure suport informaţional şi de altă natură privind activitatea Asociaţiei - să promoveze sarcinile şi scopurile Asociaţiei.   V. ORGANELE DE CONDUCERE ATRIBUŢIILE ŞI MODUL DE CREARE   5.1. Organul suprem de conducere al Asociaţiei este Adunarea Generală. Adunarea Generală se convoacă în şedinţă nu mai rar decît o dată pe an. Ziua, locul convocării şi ordinea desfăşurării şedinţei sunt stabilite de Bordul Asociaţiei.   5.2. Adunarea Generală extraordinară este convocată de Bord din proprie iniţiativă, din iniţiativa Preşedintelui Asociaţiei, la propunerea a cel puţin 1/3 din membrii Adunării sau la cererea Cenzorului. Adunarea Generală va fi convocată prin expedierea către toţi membrii a unei scrisori-invitaţii care va conţine date precise privind ordinea de zi, timpul şi locul  convocării şedinţei.   5.3. Adunarea Generală: - aprobă Statutul Asociaţiei, aprobă modificările şi completările în Statut, cu înregistrarea ulterioară, în modul stabilit de legislaţia în vigoare cu votul mai puţin de 2/3 din membrii Asociaţiei; - alege pe un termen de cinci ani Preşedintele, Bordul şi Cenzorul Asociaţiei; - examinează şi aprobă rapoartele Bordului; - examinează comunicările privind rezultatele controalelor activităţii financiar-economice a Asociaţiei, efectuate de către Cenzor; - aprobă deciziile Bordului de primire şi excludere a membrilor Asociaţiei; - decide reorganizarea şi lichidarea Asociaţiei, în cazul în care pentru această propunere au votat nu mai puţin de 2/3 din membrii Asociaţiei; - examinează propunerile Consiliului de Supraveghere in domeniul planificării activităţii şi priorităţii direcţiilor de activitate ale Asociaţiei, precum şi alte propuneri înaintate spre examinare;   în caz de necesitate, decide asupra înfiinţării diviziunilor structurale ale Asociaţiei, funcţionînd în cadrul acesteia; - decide, la propunerea Bordului si Preşedintelui Asociaţiei, în alte probleme ce fac obiectul activităţii Asociaţiei.   5.4. Adunarea Generală este deliberativă dacă la aceasta participă mai mult de 50% din membri. Deciziile Adunării Generale sunt adoptate prin vot deschis cu simpla majoritate de voturi, cu excepţia cazurilor expres prevăzute în Statut. Adunarea Generală este prezidată de Preşedintele Asociaţiei. 5.5. Bordul Asociaţiei este organul executiv colegial, care conduce Asociaţia între adunările generale, şi este format din 3 membri. Preşedintele Bordului este concomitent Preşedinte al Asociaţiei. Fiecare membru deţine cîte un vot. Adunarea Generală aprobă componenţa Bordului şi candidatura Preşedintelui Asociaţiei.   5.6. Atribuţiile Bordului sunt următoarele: - elaborarea şi aprobarea obiectivelor de bază şi a programelor de perspectivă, a proiectelor Asociaţiei; - aprobarea deciziilor privind procurarea şi administrarea fondurilor fixe ale Asociaţiei; - aprobarea regulamentului diviziunilor structurale, reprezentanţelor şi filialelor Asociaţiei; - luarea deciziilor privind primirea şi excluderea membrilor Asociaţiei; -  stabilirea cuantumului remuneraţiei angajaţilor Asociaţiei; - luarea deciziilor asupra altor chestiuni, în limitele competenţei.   5.7. Bordul se convoacă de către Preşedintele Asociaţiei în şedinţă ori de cîte ori apare necesitatea, dar nu mai rar decît o data în trimestru. Şedinţa Bordului se consideră deliberativă, în cazul în care sunt prezenţi cel puţin jumătate din membri. Deciziile Bordului se aprobă prin vot deschis sau secret, cu simpla majoritate de voturi.   5.8. Preşedintele Asociaţiei este ales pe un termen de cinci ani  de către Adunarea Generală, avînd următoarele atribuţii: - asigură conducerea activităţii Asociaţiei; - reprezintă Asociaţia în toate instanţele de stat şi obşteşti, în organele nestatale, precum şi în structurile internaţionale, şi alte structuri, din Republica Moldova şi peste hotarele ei; - organizează realizarea deciziilor Adunării Generale şi ale Bordului; - coordonează elaborarea şi realizarea programelor generale şi speciale ale activităţii Asociaţiei; - propune spre aprobare Adunării Generale şi a Bordului proiectele de program ale Asociaţiei; - pune la dispoziţia Bordului recomandări în problemele principale ce fac obiectul activităţii Asociaţiei; - deschide conturi bancare în instituţiile financiare din Republica Moldova şi din străinătate; - înfăptuieşte administrarea patrimoniului Asociaţiei; - elaborează proiectul bugetar al Asociaţiei pentru un an de activitate şi îl prezintă spre aprobare Adunării Generale; - angajează şi eliberează din serviciu angajaţii Asociaţiei; - emite ordine, aprobă regulamentele şi instrucţiunile privind activitatea Asociaţiei; - analizează rapoartele coordonatorilor; - supraveghează respectarea prevederilor Regulamentului intern al Asociaţiei, evidenţa contabilă şi lucrările de secretariat; - soluţionează alte probleme ce ţin de competenţa sa.   5.9. Preşedintele acţionează fără procură în numele Asociaţiei şi deţine dreptul de a semna documentele (inclusiv financiare) emise de Asociaţie.   5.10. In calitate de organ consultativ colegial, în cadrul Asociaţiei poate fi creat Consiliul de Supraveghere, alcătuit din persoane fizice (cetăţeni), care aprobă scopurile şi sarcinile Asociaţiei şi acţiunile concrete ale acesteia, participă la desfăşurarea activităţii Asociaţiei. Componenţa Consiliului de Supraveghere va fi aprobată de către Adunarea Generală din numărul persoanelor, avînd autoritate deosebită şi bucurîndu-se de consideraţie în societate, avînd merite în sfera dezvoltării şi democratizării spaţiului informaţional în Republica Moldova şi peste hotare.   5.11. Consiliul de Supraveghere se convoacă pe măsura necesităţii,  dar nu mai rar de o dată pe an. Consiliul de Supraveghere propune spre examinare Adunării Generale chestiuni privind planificarea activităţii Asociaţiei şi prioritatea direcţiilor de activitate ale Asociaţiei, precum şi alte propuneri orientate spre sporirea eficienţei realizării scopurilor şi sarcinilor statutare ale Asociaţiei.   VI. ACTIVITATEA DE CENZOR   6.1. Cenzorul Asociaţiei se alege de către Adunarea Generală  pe un termen de cinci ani.   6.2. În funcţiile de bază ale Cenzorului Asociaţiei intră: - efectuarea controlului de gestiune asupra activităţii economico-financiare a Asociaţiei; - sesizarea organelor de conducere a Asociaţiei despre respectarea cu stricteţe a legislaţiei în vigoare.   6.3. Cenzorul efectuează controale din însărcinarea Adunării Generale sau din proprie iniţiativă, dar nu mai rar de o dată pe an.   6.4. La cererea Cenzorului pentru efectuarea controalelor  i se  prezintă  toate  actele  necesare,  documentele  bancare  şi  alte documente,  precum  şi  explicaţiile  personale  ale  persoanelor   cu funcţii de răspundere. Cenzorul informează Adunarea Generală despre rezultatele controalelor.   6.5. Cenzorul Asociaţiei este în drept să participe la şedinţele Consiliului de Administrare şi cele ale Adunării Generale cu drept de vot consultativ.   6.6. Nu pot fi cenzori membrii Consiliului de Administrare, precum şi persoanele  ce ocupă funcţii de conducere în organele Asociaţiei.   VII.  SURSELE   DE   FORMARE   A   MIJLOACELOR   BĂNEŞTI ŞI A ALTOR BUNURI MATERIALE  ALE ASOCIAŢIEI   7.1.   -   cotizaţia iniţială de membru este în mărime de 10 lei. Ulterior, modificările privind mărimea cotizaţiei se va decide de către Bord. - donaţiile benevole de la persoane fizice şi juridice, inclusiv fundaţii, organizaţii, firme, cluburi din ţară şi din străinătate; - subvenţiile, granturile  şi  donaţiile  ce  urmează  a  fi  utilizate   în  conformitate cu legislaţia în  vigoare, precum şi în conformitate cu scopurile şi sarcinile statutare ale Asociaţiei; - beneficiul  din  activitatea economica; - încasările de la petrecerea lecţiilor, expoziţiilor, nominalizărilor, acţiunilor de culturalizare a maselor, instructive, informative şi de altă natură;   alte încasări neinterzise de legislaţia Republicii Moldova. 7.2. Asociaţia este în drept să contracteze credite bancare şi comerciale în scopul finanţării programelor sale de activitate.   7.3. Asociaţia  poate  avea în  proprietate  orice  bunuri necesare pentru asigurarea materială a activităţii prevăzute de statutul asociaţiei, inclusiv obiecte de proprietate intelectuală (invenţii, modele de utilitate, topografii ale circuitelor integrate, denumiri de origine a produselor, mărci de produse şi de servicii, desene şi modele industriale, opere literare, de artă şi de ştiinţă, secretul comercial (know-how) etc.).   Fac  excepţie  obiectele  care,  conform  legislaţiei  sau acordurilor internaţionale, se pot afla numai în proprietatea statului.   7.4. Patrimoniul şi beneficiul obţinut de către Asociaţie în rezultatul desfăşurării activităţii economice nu poate fi distribuit între fondatori, membri, persoanele cu funcţii de răspundere, alţi colaboratori şi membrii ai organelor de conducere ale Asociaţiei, ci este folosit pentru realizarea scopurile statutare ale Asociaţiei.   7.5. Asociaţia prezintiă organelor de resort şi Adunării Generale, în  modul stabilit de legislaţia financiar-fiscală în vigoare, dări de seamă asupra activităţii financiare.   VIII. ADOPTAREA, COMPLETAREA SI MODIFICAREA STATUTULUI   Prezentul Statut se aprobă de către Adunarea Generală a membrilor Asociaţiei. Propunerile membrilor Asociaţiei vizând modificările şi completările prezentului statut se depun pe numele Consiliului de Administrare, care le propune pentru examinare la următoarea şedinţă a Adunării Generale.   Modificările şi completările statutului se aprobă prin hotărârea Adunării Generale, dacă pentru ele au votat 2/3 din numărul membrilor prezenţi la şedinţă. Modificările şi completările statutului întră în vigoare pentru terţi din momentul înregistrării acestora.   IX. MODUL DE REORGANIZARE ŞI LICHIDARE   Asociaţia îşi încetează activitatea prin reorganizare şi autodizolvare in baza deciziei Adunării Generale adoptată în condiţiile stabilite de prezentul statut.   Reorganizarea Asociaţiei se efectuează, în condiţiile legii, prin contopire, absorbţie, divizare, separare sau transformare cu notificarea prealabilă a creditorilor. Reorganizarea produce efecte numai după înregistrarea ei în organul de stat competent.   Autodizolvarea poate avea loc în cazul în care nu pot fi realizate scopurile statutare din lipsa fondurilor sau în cazul atingerii obiectivelor statutare propuse. Asociaţia poate fi lichidat în mod forţat în baza hotărârilor organelor abilitate in cazul încălcării legislaţiei cu privire la asociaţiile obşteşti.   Autodizolvarea Asociaţiei este urmată de procedura de lichidare. În procesul de lichidare Asociaţia va utiliza denumirea sa cu menţiunea „în proces de lichidare”. Lichidarea Asociaţiei se efectuează de către Comisia de lichidare, numita de către organul, care a adoptat această decizie în conformitate cu Legea cu privire la asociaţiile obşteşti şi Codul civil. Consiliul de Administrare va depune la organul de înregistrare o cerere cu privire la înregistrarea declanşării lichidării Asociaţiei şi va comunica datele membrilor comisiei de lichidare.   Comisia de lichidare dispune de drepturile şi obligaţiile care nu contravin scopului lichidării. Comisia de lichidare suspendă activitatea Asociaţiei, încasează creanţele de la debitori, vinde activele, satisface cerinţele creditorilor şi repartizează activele care au rămas conform prevederilor legale şi statutare. Comisia de lichidare întocmeşte bilanţul de lichidare, în care se indică valoarea şi componenţa activelor rămase, şi îl prezintă spre aprobare organului care a decis lichidarea.   Activele rămase după satisfacerea pretenţiilor creditorilor nu pot fi distribuite între membrii Asociaţiei şi membrii organelor acesteia şi se utilizează pentru realizarea scopurilor stabilite în statut conform hotărârii Adunării Generale. Comisia de lichidare răspunde pentru daunele cauzate creditorilor în cazul în care nu şi-a îndeplinit obligaţiunile ce îi revin, a distribuit activele Asociaţiei înainte de a satisface pretenţiile creditorilor sau cu încălcarea legii ori statutului Asociaţiei. Comisia de lichidare poartă răspundere pentru daunele cauzate Asociaţiei din culpa lor.  

Resurse web

Luni, 19 Aprilie 2010 15:26 Written by
  Roma Education Fund: www.romaeducationfund.hu Open Society Institute: www.osi.hu Romani CRISS: www.romanicriss.org European Roma Rights Center: www.errc.org Office of the High Commissioner for Human Rights: www.ohchr.org Consiliul Europei Biroul de Informare in Republica Moldova: www.bice.md
    Ion DUMINICA Duminica Ion „Statutul social-juridic al romilor din Ţara Moldovei în perioada medievală (sec. XV – XVIII)” // Revista de etnologie şi culturologie, Volumul I, Chişinău: AŞM, IPC, Centrul de Etnologie, 2006, p. 233-239   Statutul social-juridic al romilor din Ţara Moldovei în perioada medievală (sec. XV – XVIII)   Date precise cu privire la apariţia romilor în Ţara Moldovei nu sunt cunoscute pînă în prezent. Lipsa documentelor se datorează în primul rînd, vitregiei vremurilor, precum şi instabilităţii modului de trai al locuitorilor care din pricina năvălirilor barbare se refugiau adesea în munţi, luînd cu sine numai lucruri de primă necesitate. Primul document ce atestă prezenţa lor în acest teritoriu, menţionează statutul de robi a romilor: „8 iulie 1428 – Domnitorul Moldovei Alexandru cel Bun, dăruia Mănăstirii „Adormirii” din Bistriţa, 31 de sălaşe de „ţigani” (celiadî ţiganî)”. Această menţiune este atestată şi la M. Kogălniceanu care relatează în scrierile sale că romii au pătruns în Moldova în timpul lui Alexandru cel Bun, care le-ar fi dat „aerul şi pămîntul pentru a rătăci, focul şi fierul pentru forjat”. Totodată, autorul susţine ideea că romii şi-au făcut apariţia concomitent în Moldova, Ungaria şi Germania în al nouăsprezecelea an al domniei lui Alexandru cel Bun (1417), însă această opinie nu este confirmată documentar. Ulterior, sunt amintite în ordine cronologică daniile oferite de domnitori mănăstirilor Moldoviţa (1434), Probota (1443) etc., unde romii erau dăruiţi în calitate de servitori. Astfel, în Moldova ca şi în Muntenia, romii de la primele atestări documentare, au avut acelaşi statut social privat de libertate, cu trecerea timpului numele de „rom/ţigan” devenise sinonim cu acela de „sclav/rob”[Grigoraş N., 2000, p.76].   În istoriografia română originea robiei în principatele dunărene nu a constituit obiectul unui studiu independent, în general, fiind primită ideea că originea robiei este anterioară constituirii Ţării Moldovei. Istoricii N. Iorga, M. Kogălniceanu, G. Potra, Th. B. Scurtulescu, considerau că romii erau iniţial robi ai tătarilor, fiind ulterior preluaţi de populaţia română după ce aceştea (tătarii) au năvălit masiv în acest teritoriu din Caucaz după 1241. Alţi autori, printre care se evidenţiază printr-un studiu mai aprofundat Al. I. Gonţa, explică apariţia robiei în ţările române prin luptele băştinaşilor cu diferite popoare, inclusiv cu tătarii, luptă în care prizonierii capturaţi împreună cu servitorii lor (printre care un grup masiv îl constituiau romii fierari şi potcovari) erau transformaţi în robi [Achim V., 1998, p.31]. Această argumentare se pare a fi cea mai plauzibilă, fiind în mare parte confirmată şi de cronicile perioadei date. În epoca medievală, războaiele de agresiune au fost pentru majoritatea popoarelor modul cel mai rapid de îmbogăţire, prin turmele de vite acaparate şi mai ales prin captivi luaţi, care erau ulterior antrenaţi la munci silnice. Cauzele acestei înrobiri masive au fost influenţate de un caracter strict economic, şi anume nevoia acută de braţe de muncă ce era resimţită în ţările române în această perioadă. Poporul moldovenesc, cu poziţia sa geografică în care s-a născut şi s-a dezvoltat, a fost, din veacul al treilea după Hristos, victimă la o serie de năvăliri din partea multor popoare, începând cu goţii şi terminînd cu tătarii. Toate triburile care s-au succedat în acest neîntrerupt şir de migraţii nu şi-au însuşit, desigur, numai bunurile materiale de care aveau nevoie, ci şi oameni captivi. Fără nici o îndoială că soarta prizonierilor de război nu era decît robia. După cruciade, cînd ţările române, prin poziţia lor, participau la marele comerţ, numărul redus al ţăranilor şi faptul că aceştia nu erau buni meşteşugari, mai ales fierari, de care acum era mare nevoie, i-au determinat pe domnitori şi pe stăpînii feudali să-i constrîngă pe romi să se fixeze pe domeniile lor; aceştia pierzîndu-şi astfel libertatea. În Moldova, marea majoritate a romilor au fost aduşi din Ţara Românească (care la rîndul lor, au ajuns aici prin filiera balcanică, şi nicidecum caucaziană). [Sali N., Duminica I., 2006, p.41].   Documentar se atestă o permanentă deplasare de romi din Ţara Românească în Moldova. Cronica Moldo-Germană ne informează spre exemplu: „În luna martie, în ziua 7 anul 6979[1471], într-o joi, a pătruns Ştefan voievod în Muntenia şi în aceeaşi zi, a avut o mare bătălie cu Radu voievod, pe un cîmp, lîngă un tîrg numit Soci. Acolo a omorît multă oaste şi le-a luat 17.000 de ţigani (romi) cu dînsul în robie”. La fel, Letopiseţul Ţării Moldovei (autor Gr. Ureche), relatează alt caz relevant de capturare în robie a romilor, în urma războaielor duse între domnitorii Ştefan cel Mare (Ţara Moldovei) şi Radu cel Frumos (Ţara Românească): „A luat Ştefan Vodă cetatea Teleajănului (1 octombrie 6982 [1474]) şi a tăietu capetele pîrcălabilor, şi muierile lor le-au robitu, şi mulţi ţigani au luat şi cetatea au ars-o”. Cu toate că unii autori contestă cifrele exagerate de romi luaţi în robie, totuşi aceste relatări exprimă pe deplin amploarea fenomenului robiei în ţările române [Portret în..., 2004, p. 23-24, 53].   Cauza ce a stat la baza hotărîrii romilor de a rămîne în Moldova, nu este pe deplin elucidată. Spre deosebire de majoritatea confraţilor lor, ce au migrat în Europa Occidentală şi de Est, ulterior în Ucraina şi Rusia, aceste şatre nu au fost de acord de a-şi pierde libertatea şi de a fi luate în robie, alegînd calea migraţiei continuie în detrimentul sedentarizării forţate. Totuşi, robia în Moldova era mai “uşoară”. Primul lucru, şi cel mai important, era că robul din Moldova nu putea fi condamnat la moarte de stăpînul său. Avem mărturii şi hrisoave domneşti prin care boierii, care îndrăzneau să ucidă un rob, erau aspru pedepsiţi. Robii romi moldoveni se bucurau de o libertate economică mult mai mare decît în dreptul roman, având posibilitatea de a stăpîni o mică proprietate de care dispuneau după voinţa lor. Orice tranzacţie contractuală asupra bunurilor sale cu terţe persoane era valabilă în faţa oricărei instanţe din ţară. Avînd dreptul de proprietate asupra bunurilor sale, robul putea vinde, cumpăra, dona şi testa. Spre deosebire de sclavul roman, robii din Moldova aveau dreptul să apară în faţa instanţelor judiciare, spre a-şi dovedi drepturile sale. Pe de altă parte, faptul de a deveni robi a romilor în acest teritoriu, este condiţionat de gradul înalt de toleranţă a populaţiei autohtone, spre deosebire de occidentali, unde romii erau prigoniţi în permanenţă de instituţiile opresive statale şi clericale. Robia romilor în Moldova apare în documentele emise de cancelaria ţării în secolele XV şi XVI ca o instituţie patronată de stat. Autoritatea centrală a statului feudal, reprezentată prin domnie, înzestrată cu cele trei puteri, legislativă, judecătorească şi executivă, pe care le exercită asupra locuitorilor, avea în acelaşi timp şi latitudinea de a dispune de robii prinşi în lupte, împărţindu-i dregătorilor ori mănăstirilor. Ceea ce trebuie de remarcat, însă, e faptul că atît în Ţara Românească cît şi în Moldova, primele danii cunoscute documentar sunt făcute mănăstirilor şi numai după aceea apar şi boierii, ca stăpîni de robi. Deşi numărul actelor moldoveneşti care cuprind informaţii despre ţigani în înţelesul de străini robi nu sunt aşa de multe, totuşi ele sunt suficiente şi destul de bogate în date pentru a putea reconstitui starea socială, economică şi juridică a ţiganilor robi şi a instituţiei robiei în Moldova în secolele al XV-lea şi al XVI-lea. Ceea ce ne lipseşte din aceste izvoare sunt numai menţiunile despre cum au apărut ei în Moldova şi când vor fi transformaţi ei în robi, căci din actele domneşti îi putem constata existînd, doar, ca robi, în puterea statului, chiar de la începutul sec. al XV-lea, fără alte amănunte explicative [Scurtulencu Th. B., 2002, p.12].   Clasificarea populaţiei de robi ţigani din Moldova, trebuie să aibă la bază criterii precise, care să evite eventualele confuzii şi suprapuneri, care apar adesea în literatura privitoare la această p roblemă. Primul criteriu, esenţial, este cel al apartenenţei de stăpân. Primul care aplică această clasificare în practică a fost domnitorul Ţării Moldovei, Vasile Lupu. Din acest punct de vedere, Pravila lui Vasile Lupu (un cod de legi adoptat în 1646) prevedea că robii ţigani se împărţeau în robi domneşti, robi mănăstireşti şi robi boiereşti.   Mihail Kogălniceanu, împarte robii domneşti din Ţara Moldovei în patru categorii:   1) Rudarii sau aurarii care aveau singuri dreptul de a căuta aurul în rîuri şi în nisipul munţilor, plătind o dată pe an fiecare doamnei (soţia domnitorului) ca dar trei sau patru drame (1dram = 3,23 g) de aur. Din timpul prinţului Cantemir, prinţesa Moldovei primea un tribut de 1600 drame sau 4 ocale de aur pur. În 1764, Ştefan Racoviţă a primit de la aurarii săi, al căror număr urca la 240 persoane, 1254 drame de aur fin. Rudar – ţigan aurar, vine probabil de la rudărie – groapă de unde se scot metale. (sensul corect al cuvântului rudar, în prezent, este lucrător, cioplitor în lemn).   2) Ursari sau dansatorii ursului, mergeau prin oraşe şi sate cu urşi prinşi de mici din munţii Carpaţi şi pe care i-au dresat pentru diferite dansuri – „tananaua”. Pentru prevenirea accidentelor, romii aveau grijă să tocească unghiile şi dinţii şi de a le arde uşor ochii acestor animale pentru ca să nu vadă prea clar. Totodată, urşii erau folosiţi şi în calitate de tămăduitori a diferitor boli, spre exemplu, la călcatul şalelor. Aceşti ţigani, dintre care unii erau geambaşi (vânzători de cai), plăteau guvernului un tribut anual între 20 şi 30 piaştri (monedă de argint).   3) Lingurarii erau cei ce făceau linguri, coveţi şi vase din lemn; ei plătesc acelaşi tribut ca şi ursarii şi erau cei mai civilizaţi dintre cele patru clase de robi ţigani ai domnitorului. Ei sunt primii romi care începuseră să-şi construiască locuinţe fixe la periferia satelor ce se aflau în preajma pădurilor.   4) Lăieşii erau oamenii fără căpătîi şi fără o meserie fixă. Erau muncitori salahori, constructori, fierari ca şi fabricanţi de pieptene din os. Erau ţiganii cei mai corupţi şi cei mai liberi, în acelaşi timp, aveau permisiunea de a colinda pe întreg cuprinsul ţării. Ei plăteau statului un tribut anual de 30 de piaştri şi aveau libertatea să-şi pască caii în împrejurimile drumurilor şi satelor. Majoritatea lor trăiau din furturi şi prădăciuni. Deşi sunt foarte îndemnatici în tot ceea ce fac, ei muncesc foarte puţin, îşi petreceau ziua dormind, iar noaptea mergeau după pradă. Atunci cînd lucrau, ei preferau să confecţioneze diferite obiecte din metalel ( chei, cuie, osii pentru căruţe) pentru necesităţile ţăranilor cu care veneau în contact. Pentru toate aceste lucrări rudimentare se folosesc de scule de fierărie pe care le cară după ei. Tot această categorie de ţigani se ocupa cu confecţionarea armelor (puşti, suliţe, săbii, etc.). În timp ce bărbaţii dormeau sau lucrau, femeile ieşeau în drum ghiceau şi dezlegau visele, promiţînd celor ce le ascultă bani mulţi şi soţii tinere şi fidele.   Nici una dintre cele patru clase de ţigani descrise de Kogălniceanu nu avea locuinţe fixe. Vara ei locuiau în corturi, iar iarna în locuinţe sub pământ (bordeie) pe care le săpau la marginea pădurilor în apropierea unor sate, unde îşi puteau pune în valoare talentul de meşteşugari şi în acelaşi timp puteau să fure. Zece până la cincisprezece familii (sălaşe) erau sub conducerea unui bărbat ales de către aceştia. În Moldova aceşti conducători se numeau juzi, care erau subordonaţi unui bulibaşa. Aceşti bulibaşi erau aleşi din familii care dăduseră deja asemenea conducători, erau mai înaintaţi în vîrstă, mai bine îmbrăcaţi şi mai impunători. Alegerea se făcea în aer liber, în prezenţa tuturor, iar cel ales era aruncat de trei ori în sus. Odată cu terminarea ceremoniei, romii se despart mîndri ca nişte prinţi electori ce tocmai au desemnat un împărat. Pentru a se distinge din mulţime, juzii şi bulibaşii purtau barbă şi umblau călare, cu o mantie de purpură, ciubote roşii sau galbene, cu o căciulă din piele de miel semănînd a bonetă în stil frigian şi un bici din trei curele cu care pedepseau ţiganii prinşi la furat sau cu alte netrebnicii. Juzii şi bulibaşii erau confirmaţi de către conducătorul militar al ţării – marele hatman. Bulibaşii plăteau hatmanului tributul strîns cu ajutorul juzilor, fixau taxele, comunicau voinţa stăpînirii, judecau în anumite condiţii; astfel bulibaşii se bucurau de o autoritate destul de mare asupra confraţilor lor, romii se temeau de ei mai mult chiar decît de hatman şi de domnitorul însuşi. Din tributul pe care-l strîngeau, bulibaşii încasau doi piaştri la sută, aveau dreptul de a-i pedepsi pe cei vinovaţi şi erau datori să dea guvernării socoteală de locul în care se aflau supuşii lor [Kogălniceanu M., 2000, p. 243-245].   Grupul cel mai numeros dintre robii particulari l-au format cei mănăstireşti, proveniţi în cea mai mare parte din donaţii domneşti şi boiereşti. Pe diverse căi, mănăstirile au ajuns să stăpânească un număr foarte mare de robi ţigani. Biserica a popularizat şi susţinut ideea legitimităţii robiei, a robului bun, credincios şi harnic. Robii mănăstireşti au avut un regim juridic şi de viaţă deosebit de cel al robilor domneşti. Depinzând de stăpân, fiind legaţi de curţile mănăstireşti, libertatea de mişcare a robilor ţigani era foarte restrînsă şi controlată îndeaproape. A fost o perioadă de timp, cînd o parte din rezervele de pământ ale mănăstirilor erau lucrate numai de robi. Cantitatea de muncă cerută robilor depindea numai de pretenţiile stăpînului. N-a existat nici un fel de prevedere legală care să fixeze îndatoririle în muncă. Robii mănăstireşti care locuiau în jurul sau chiar în incinta mănăstirii erau obligaţi să facă diferite muncii speciale. Robii romi erau folosiţi fie la munca cîmpului, fie ca meseriaşi. Atunci cînd nu aveau ce să facă în cîmp, erau folosiţi la tăiatul şi căratul lemnelor. Roabele erau folosite la toarcerea lînii. Cînd lucrau în alte părţi, robii romi erau oprimaţi prin intermediul unor sume de bani pe care trebuiau s-o plătească mănăstirii. Biserica a tras foloase şi de pe urma “hicleniei” (confiscarea avuţiei) boierilor, fiindcă unii dintre robii acestora, preluaţi de domni, erau dăruiţi episcopiilor sau mănăstirilor. Motivarea de bază a daniilor domneşti şi a celor boiereşti de robi ţigani mănăstirilor era ca, egumenul şi călugării să le facă pomeniri anuale şi să se roage pentru ei, pentru înaintaşii şi urmaşii lor.   Faţă de Ţara Românească, numărul robilor dăruiţi de domnii moldoveni mănăstirilor, în secolul al XV-lea, este redus. Dania lui Alexandru cel Bun din 8 iulie 1428, este cea mai mare şi conţine 31 sălaşe de ţigani. Următoarele făcute de fiul său, Ştefan Voievod mănăstirii Moldoviţa (12 iulie 1434) şi mănăstirii Probota (1 mai 1443) cuprind de la două până la patru sălaşe. Numai Ştefan cel Mare a făcut o danie, la 16 martie 1490, mănăstirii Putna, de 11 sălaşe de robi. Nici în secolul al XVI-lea daniile de robi făcute de domnii moldoveni mănăstirilor nu sunt prea mari, variind între unul şi douăzeci de sălaşe. Vom avea astfel, la mănăstirea de la Dobrovăţi – 18 sălaşe de ţigani, la Pângăraţi 3 sălaşe, la Berzunţ 18 sălaşe, la Secu 10 sălaşe, la Sf. Sava din Iaşi şi în satul ei, Stroieşti, 13 sălaşe, la Agapia 4 sălaşe, la Aron Vodă 6 sălaşe, Dragomirna, cu 8 sălaşe, şi cea de la Solca, zidită de Ştefan Tomşa, cu 10 sălaşe de ţigani [Gonţa Al. I., 2000, p.189-190].   Trebuie de menţionat însă, că numărul robilor acestor mănăstiri creşte repede datorită şi daniilor făcute de boieri, care în general, au depăşit pe cele domneşti, precum şi înmulţirii lor prin naştere. Numărului robilor mănăstireşti a sporit şi prin căsătoria oamenilor liberi cu ţigănci sau ţigani ai mănăstirii. Regula a fost că aceşti oameni să devină robi, ei şi urmaşii lor. Interesant este că nu numai oameni “fără căpătâi”, ci chiar şi unii care aveau o oarecare situaţie acceptau să între în categoria robilor prin asemenea căsătorii, fiind „vrăjiţi” de frumuseţea roabelor rome. Un oarecare, Vasile Timiraşul, la 14 noiembrie 1755, a dat un zapis egumenului de la mănăstirea Neamţ, prin care declară că s-a “învoit” de bună voie să se căsătorească cu o fată a lui Găgea ţiganul “ţigancă dreaptă a mănăstirii”, pentru care s-a dat “rob mănăstirii ca şi dânsa”. Şi mai adăuga că nu numai el, dar şi feciorii şi nepoţii săi aveau să rămână robi în veci ai mănăstirii. În secolele XVII-XVIII, înrobirea prin intermediul căsătoriei era relativ des întîlnită. Acest fapt a produs încălcarea vechilor norme ale obiceiului pămîntului, deoarece persoanele libere căsătorindu-se cu roabe ţigance (şi invers) deveneau robi. În 1743, Aşezământul lui Constantin Mavrocordat stabileşte, că românul (sau românca) ce se căsătoreau cu un ţigan, nu mai poate fi transformată în rob. Procesul dat a fost oarecum oprit, în 1785, cînd prin Sobornicescul hrisov se interzic căsătoriile între un moldovean şi o ţigancă (şi invers) şi declară nevalabile aceste căsătorii, iar copiii născuţi din asemenea căsătorii sunt consideraţi ţigani. Există un mare număr de documente care privesc stăpînirea mănăstirilor asupra robilor. În arhivele acestor lăcaşe se păstrează actele de donaţie şi de întărire date de domni, cele de donaţie din partea boierilor, statistici şi izvoade (liste) etc.; în unele se consemnează, cu detalii, provenienţa robilor, numele lor şi al copiilor pe care-i aveau, meseria şi chiar eventualele procese avute cîndva pentru ei. [Gonţa Al. I., 2000, p.189-190].   În sfârşit, ultima categorie de robi, robi de categoria III, erau romii boiereşti sau particulari. Robii boiereşti proveneau din danii domneşti, cumpărări, moşteniri, zestre şi pradă de război. Daniile de robi făcute de domni erau de obicei legate de sate, poiene, bălţi. Aceasta arată că robii locuiau pe moşiile dăruite de domni boierilor. Boierii dispuneau de deplin de robii lor, ca de orice bun mobil sau imobil, îl puteau vinde, dona, schimba, zălogi, lăsa moştenire etc. Vînzările şi cumpărările, ca şi împărţirile, erau întărite de către domni. Robii au constituit pentru boieri o sursă ieftină de braţe de muncă. În economia unui domeniu boieresc robii au jucat un rol important, în primul rînd ca servitori şi meşteşugari, dar, într-o măsură mai mică, şi ca lucrători agricoli. Ştiri cu privire la boierii moldoveni proprietari de robi, găsim în documentul cu data de 22 septembrie 1411, când Şoldan Petru a fost miluit cu satul de robi de pe Şomuz numit Tămîrtăşeuţi. Şoldan Petru este primul boier proprietar de robi cunoscut nouă astăzi din Moldova şi Ţara Românească. În general, însă, boieri dăruiţi cu robi ţigani, atît în sec. al XV-lea cît şi în al XVI-lea, sunt foarte puţini. Am putea semnala aici pe marele vornic Petru Hudici, dăruit cu 2 sălaşe de ţigani la curtea lui de la Mândreşti pe Siret, la 14 aprilie 1435; pe Oancea marele logofăt, dăruit la 15 iulie 1445, cu sate pe Răut şi Satul Mare în ţinutul Suceava şi cu 3 sălaşe de ţigani; pe Mihul marele logofăt, fiul protopopului Iuga, cu satul Vânători de pe Bistriţa şi cu 6 sălaşe de ţigani, la 25 ianuarie 1446; pe Ivan Porcu paharnicul domniei, dăruit la 27 iulie 1448 cu satul şi curtea lui de la Porceşti, pe Valea Neagră şi cu 11 sălaşe de ţigani. În secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, daniile domneşti de robi ţigani au continuat să se facă dintre aşa-zişii robi domneşti sau din cei veniţi în ţară şi consideraţi ca atare. Asemenea danii primeau boierii care făcuseră domnului servicii deosebite, consemnate în documente sub formula: “pentru credincioasa slujbă”. Alexandru Ioan Calimach, domnul Moldovei, dăruieşte în 1798 nişte ţigani lui Petrache Cazimir, fost mare stolnic; “spre răsplătirea slujbelor sale ce-au slujit şi slujeşte ţării acesteia cu credinţă şi cu silinţă”. Afară de rezerva domnească pe care nu o ştim niciodată cît de mare era, din lipsa măcar a unui catastih rămas până acum, boierii aveau drept de a avea robi proveniţi din dreptul sabiei – jus gladii, dar întărit de domn [Potra G., 2001, p.87-90].   A doua clasificare importantă a robilor romi este propusă de Ioan C. Panaitescu, ce are la bază un criteriu mai complex de categorisire a robilor în dependenţă de modul de viaţă şi meşteşugurile practicate de romi în perioada medievală. Astfel, cercetătorul clasează robii ţigani, în trei categorii: Nomazi, Şătrari şi Vătraşi. a) Ţiganii nomazi se numeau toţi aceia care nu aveau nici un căpătâi, nici un adăpost, umblau vagabonzi din loc în loc, din ţară în ţară, trăind ascunşi prin pădure, purtîndu-şi copii în cîrcă. b) Ţiganii şătrari, zişi şi de laie, se numeau acei romii care deşi practicau un mod de viaţă nomad, aveau totuşi, corturi ambulante (şaraban) unde se adăposteau în şatrele lor. Aceştia la rîndul lor, după meşteşugurile pe care le făceau, aveau diferite numiri, aşa ca: b1) Lingurari, se numeau acei care prelucrau articole din lemn ca: linguri, coveţi, albii, doniţe, lopeţi, furci, fuse pentru tors lînă, războaie de ţesut, gherghefuri etc. Ei îşi aveau aşezate şatrele lor prin păduri, unde găseau şi material pentru executarea meseriei lor; b2) Fierari, care confecţionau diferite articole de fierărie: zăvoare, belciuge, scoabe, cîrlige, balamale, lăcate, bineînţeles în mod primitiv, însă erau de mare folos locuitorilor, căci în perioada dată aceste articole erau aduse din străinătate în puţine cantităţi, care nu erau suficiente pentru toate cerinţele. Aceştia îşi aveau aşezate şatrele pe la marginea satelor şi a tîrgurilor; b3) Potcovari, aceştia aveau specialitatea lor de a confecţiona potcoave şi cuie (caele) pentru potcovitul cailor, meserie specială a lor, pe care continuă să o practice pînă în prezent. Ei se aşezau pentru înlesnirea meseriei lor unul lîngă altul, deaceea şi astăzi vedem străzi care se numesc a potcovarilor; b4) Spoitori. Spoitul vaselor de aramă, un articol foarte indispensabil gospodăriei şi care necesită curăţirea lor prin spoire. Acest meşteşug este specialitatea romilor, care au rămas brevetaţi în această specialitate, căci nu au fost întrecuţi de nimeni pînă în prezent. Unii din ţigani au încercat a lucra articole mai fine în argintărie: din ei s-a format casta argintarilor. b5) Zlătari, se numeau romii domneşti care strîngeau aurul din nisipul rîurilor, însă din cauză că nu mai puteau plăti birul către stăpînire, au trecut robi la boieri. Pe la începutul sec. al XVI-lea ei erau aşezaţi pe locul unde s-a clădit biserica din Zlătari, de unde şi-au luat numele. O parte din aceşti ţigani erau cărămidari, zidari şi salahori. Multe din clădirile frumoase ale boierilor de la ţară şi chiar din oraşe, au fost lucrate cu ajutorul robilor, care drept plată, de multe ori nu primeau nici mîncarea cuvenită; b6) Ciurari. Aceşti meseriaşi nu lucrau decît ciure mici şi ciure mari: cele mici pentru cernutul făinii, iar ciurele mari pentru curăţitul grînelor. Însă, cu timpul fabricile au început producerea acestor articole mult mai perfecţionate, cele ale romilor nu au mai erau la fel de bine vîndute. Cu toate acestea, meseria lor a fost de mare interes în perioada medievală pentru populaţia locală, deoarece pînă la apariţia acestui grup de romi, făina nu se cernea, iar grînele se vînturau cu lopeţile. b7) Ursari. Erau apreciaţi, căci nefiind în ţară nici menajerii, nici circuri, cînd apăreau ţiganii cu ursul, aproape toată populaţia se aduna să-i vadă. De aici şi proverbul: „Se ţine lumea după el ca după urs”. Ţiganii plecau după reprezentaţie cu sacul plin de făină şi cu gologanii în pungă. Ei nu se mulţumeau, numai să joace ursul, ci totodată, să calce pe bolnavii care sufereau de şale, sau vindeau cîteva fire de păr de urs, ca bune pentru sperietură.   Ţiganii, cărora nu le-au plăcut meşteşugul părinţilor, de lăcătuşi, potcovari, spoitori etc., au părăsit aceste ocupaţii căutîtndu-şi o altă meserie mai rentabilă, şi cu timpul au deveni ţolari. Cumpărînd haine vechi cu un preţ mic de la persoanele înstărite sau făcînd schimb, oferind diferite articole de menaj ca: farfurii, sticle, căni, pahare, cratiţe etc., în schimbul unor haine ponosite, pe care ei le prelucrează, vînzîndu-le cu un alt preţ la populaţia săracă.   c) Ţiganii de vatră (vătraşii). Aceştia, fiind meseriaşi, însă, din cauză că nu puteau să-şi plătească dările către stat, se treceau de bună voie robi boiereşti sau mănăstireşti, care erau obligaţi să răsplătească dările lor către stat. Căci de alt avantaj nu se bucurau, erau robi neîmbrăcaţi, flămînzi, nedormiţi, desculţi. În schimb, însă erau bătuţi şi dispreţuiţi, consideraţi mai rău ca animalele, nu se vorbea de ei ca de o fiinţă omenească, ci ca de un animal. Se zicea atîtea suflete de ţigan, ca şi cum s-ar fi zis atîtea suflete de vită.   Totodată, vînzarea de robi în sec. XVIII, în timpul stăpînirii fanariote, ajunsese să se facă pe o scară atît de întinsă, încât robii erau special îngrăşaţi înainte de vînzare, deoarece fiind vînduţi cu cîntarul, valoarea lor depindea de greutatea pe care o aveau. Ocaua de carne de rob se vindea cu doi galbeni, roaba (femeia) era plătită mai puţin cu o treime decît bărbatul, iar copii nevîrstnici cu jumătate de preţ. Chiar şi sugarii se vindeau cu cîntarul. Cei mai puţin preţuiţi erau „ţiganii bătrâni şi sterpi” [Panaitescu I.C., 1928, p. 35-40].   Presiunea aboliţionismului occidental şi colapsul precipitat al sistemului feudal aveau să determine şi în principatele dunărene abolirea „sclaviei ţiganilor”. În Ţara Moldovei, abolirea sclaviei s-a desfăşurat în trei etape:   1. Romii robi mănăstireşti sunt prima categorie de robi eliberaţi din sclavie de domnitorul Mihai Sturza la 31 ianuarie 1844, in baza legii „pentru regularisirea ţiganilor mitropoliei, a episcopiilor şi mănăstirilor îndeobşte”. 2. A doua categorie de robi eliberaţi in Moldova au fost romii robi domneşti, eliberaţi la fel de M. Sturza prin legea din 14 februarie 1844. 3. Ultimii romi eliberaţi din sclavie au fost romii robi particulari, ce aparţineau boierilor. Domnitorul Grigore Alexandru Ghica abolea robia romilor boiereşti la 10 decembrie 1855 prin „ leguirea pentru desfiinţarea sclăviei, regularea despăgubirii şi trecerea emancipaţilor la dare” [Sandu M., 2005, p. 18].     BIBLIOGRAFIE:   1.Achim V., 1998. Ţiganii în istoriaRomâniei // Bucureşti: Editura Enciclopedică 2.Gonţa Al. I., 2000. „Cercetări cu privire la robia ţiganilor din Moldova în veacurile XIV-XVI”, în: Robia ţiganilor în Ţările Române. Moldova. Rromii din România – studii şi documente istorice // Bucureşti: Aven amentza 3.Grigoraş N., 2000. „Robia în Moldova. De la întemeierea statului pînă la mijlocul secolului al XVIII-lea”, în: Robia ţiganilor în Ţările Române. Moldova. Rromii din România – studii şi documente istorice // Bucureşti: Aven amentza 4.Kogălniceanu M., 2000. „Schiţă asupra istoriei, moravurilor şi limbii ţiganilor”, în: Robia ţiganilor în Ţările Române. Moldova. Rromii din România – studii şi documente istorice // Bucureşti: Aven amentza 5.Panaitescu Ioan. C.1928. „Robii. Aspecte ţigăneşti” // Bucureşti: Tipografiile României Unite 6.Potra G., 2001. Contribuţiuni la istoricul ţiganilor din România // Bucureşti: Curtea veche 7.2004. Portret în cronică: Ştefan cel Mare şi Sfânt (1504-2004) // Suceava: Muşatinii 8.Sali N., DuminicaI., 2006. Emergenţa societăţii civile. Romii în Republica Moldova: între toleranţă şi prejudecăţi // Chişinău: Monograf 9.Sandu M., 2005. Romii din România: repere pri istorie // Bucureşti: Vanemonde 10. Scurtulencu Th. B., 2002. „Situaţia juridico-economică a ţiganilor în Principatele Române”, în: Rromii în istoria României. Antologie şi bibliografie // Bucureşti: Aven amentza 11. Petre Petcut. "Istoria rromilor". (descarca)

Structura

Marți, 26 Septembrie 2017 16:09 Written by

În Cazul În Care Aveți Nevoie De Ajutor

*

 

 

Întrebare? Apel

Linia noastră de asistență este disponibilă
Ore pe zi:  TEL: +373 22 227099
Luni - vineri: 9:00 - 17:00
Sâmbătă: zi libera

 

Aveți nevoie de sprijin?

Adresa:
str. A.Mateevici 109/1, bir. 306-307
Numărul de fax: +373 22 244667
www.roma.md
 

Scrie-ne acum

Mai jos sunt câteva linkuri interesante pentru tine:
info@roma.md